luni, 2 august 2010

TÂM THỂ, Un tip de Gymnastică psiho-corporală izvorâtă din Yi King

luni, 2 august 2010
Tehnicile de îngrijire corporală provenite de pe diferite continente se grupează în exerciţii menite să fortifice sau să regularizeze tensiunea musculară prin diferite tehnici capabile să o activeze sau să o inhibe, contribuind astfel la starea de bine a individului.

Specificul tehnicilor corporale asiatice constă în apelul la mental şi energie (metodă psiho-energetică). Aceste forţe se află în interiorul fiecăruia dintre noi şi sunt disponibile şi utilizabile în mai multe moduri. Cu toate acestea, puţini sunt cei care reuşesc să le înţeleagă secretul.

Evocate într-un mod de prea multe ori iraţional, aceste tehnici tulbură spiritul occidental cartezian şi rămân de nepătruns şi ermetic închise gândirii sale.

Există, în aceste condiţii , vreo modalitate de a învăţa cum să simţim această forţă în noi?


Conştientizarea acestei energii, descoperirea sa, declanşarea ei în sine şi ştiinţa de a se servi de ea fac parte din ansamblul Artelor Corporale Asiatice.

În Asia se spune: „Unde îţi merge gândul, acolo ţi se duce şi energia, unde ţi se duce energia, merge şi sângele tău”.

În Occident începem să fim conştienţi de importanţa gândirii pozitive. Ştim deja că ne putem influenţa corpul, mediul, chiar şi evenimentele prin gândurile optimiste sau pesimiste pe care le emitem.

Altfel spus, unde îţi merge gândul, acolo ţi se duce şi energia.

Conştiinţa este, incontestabil, o formă de energie vehiculată de către sistemul nervos. Coştiinţa şi concentrarea, adică focalizarea şi intensificarea conştiinţei asupra unui anumit loc din corp par să aibă o putere de activare a funcţiunilor, a metabolismului vital, în regiunea asupra căreia se îndreaptă activitatea creierului, deci energia creşte în locul către care îmi îndrept gândul.

Astfel, corpul, în lipsa acestei conştiinţe, se îndreaptă spre dezordine şi nici felul în care ne folosim de el nu este nici pe departe cel optim. Să adăugăm acestor tehnici, care sunt la început mecanice, gândul, conştiinţa noastră, concentrare şi puţină emoţie:

• Plăcerea, zâmbetul, căci dacă simţi bucurie, plăcere, („ai un râs sănătos”) sângele circulă mai bine şi energia este activată.

La prima vedere, nimic iraţional: totul e logic, simplu şi uşor. Da, dar...Dificultatea constă în chiar această simplitate. Eliberarea de gesturile suplimentare, renunţarea la mişcările în plus sunt atât pentru spirit cât şi pentru corp, acţiuni foarte complicate!

Iată-ne dintr-o dată în plin paradox asiatic al acţiunii şi non-acţiunii, sau al renunţării la orice grijă.Trebuie să asistăm în mod conştient, concentrându-se asupra a ceea ce se construieşte, şi, la nevoie, deconstruind pentru a lăsa să se producă respiraţia:

* Respiraţia originară, respiraţia-sursă, respiraţia embrionară

Mai întâi este respiraţia embrionară, apoi se ajunge la gestul-sursă, cel care ne structurează corpul, opus gesturilor care ne obosesc muşchii şi ne distrug articulaţiile.

La început, metoda constă într-o abordare respiratorie, folosind o tehnică respiratorie abdominală, asă-numita tehnică embrionară. Trebuie să extragem forţa aerului calm care ne înconjoară, să o introducem în corpul nostru şi să o facem să circule. Vorbim, într-o primă etapă, despre o tehnică de stăpânire şi de dirijare a respiraţiei, un joc al presiunilor şi depresiunilor toracice şi abdominale, conduse subtil de o stăpânire a contracţiilor musculare bine localizate şi dozate.

La începutul inspiraţiei şi în momentul retenţiei suflului, jocul muşchilor orientează presiunea în direcţia dorită. Aceasta face să circule, într-un anume fel o forţă mecanică bine simţită.

Această energie este orientată de jos în sus mai ales în bazin şi de-a lungul feţei anterioare a coloanei vertebrale. Dacă, de exemplu, orientăm puseul de aer printr-o contracţie musculară spre şold, vom simţi ceva în piciorul respectiv; vom spune că am împins forţa, energia, spre acest picior.

Orientând presiunea spre umăr, vom putea simţi această forţă în braţ. Vom vedea astfel că putem face să circule energia, în acest caz mecanică, la modul concret şi perceptibil, în tot corpul.


În încheiere, pentru exemplificare, câteva proverbe:

• „Cum îşi va putea atinge scopul cel care nu reflectează înainte de a acţiona?”

• „Calea (Artei Corporale) este aproape, dar omul o caută departe de sine”.


Mentalul şi energia fizică sunt legate între ele.


Dar totul se află în această întrebare:

• Ce înseamnă a reflecta? Cum se poate reflecta?

Astfel, ni se propune: „Nu te duce dincolo de ceea ce tu însuţi ai propus (ai meditat); ia aminte la plugarul care nu iese peste marginile ogorului său”.


TÂM THÊ
Gimnastică Psiho-corporală
Maestrul Pham Xuan Tong

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu